Director – Prof. Pavel Liviu Paul


Astăzi, când societatea umană trece prin „furtunile” reaşezării într-o matcă stabilă, societatea românească a „redescoperit” plăcerea unui „sport” pe care-l credeam desfiinţat, şi care se dezvoltă rapid în toate straturile societăţii: el se numeşte „datul vinei pe altul” sau cum este proverbul nostru „să vezi mai repede paiul din ochiul altuia, decât bârna din ochiul tău”. Aşa a apărut ideea că tot ceea ce nu merge bine se datorează în primul rând şcolii.

Astfel, şcoala românească a preluat sarcinile remedierii tuturor „relelor” din ziua de astăzi. Aşa s-a ajuns la paradoxul ca responsabilul pentru tot şi toate, paratrăsnetul, cel care „le ştie şi le face pe toate”, cel pe umărul căruia plânge toată lumea, cel care într-un cuvânt răspunde de tot şi de toate să fie directorul.

El nu are dreptul să refuze, nu poate să se scuze sau să nu cunoască, nu poate lipsi şi nu se poate învoi, nu poate fi obosit sau nervos şi toate astea pentru că el este „Directorul”.

Dar de fapt ce este un Director? Un „Director” este un judecător, un orator, un învăţat, un profesor, un specialist în finanţe, un psiholog, un psihiatru… El trebuie să fie optimist şi uneori să facă pe pesimistul, trebuie să pară modest, dar să fie totuşi mândru. Să fie entuziast dar nu prea mult. El trebuie să aibă pielea unui elefant, sălbăticia unui leu, mirosul unui câine tânăr, curajul unui bizon, rezistenţa unei antilope, înţelepciunea unei bufnite, viclenia unei vulpi şi inima unei pisici. El trebuie în orice moment să fie gata să-şi sacrifice cu mărinimie timpul sau, banii săi, puterea, tinereţea, viata sa de familie şi sănătatea.

Ca mulţumire i se va acorda cu multă „mărinimie”… nici o recompensă, foarte puţine satisfacţii personale, puţină recunoştinţă şi multă, multă critică.

Totuşi, un bun Director este ascultat cu atenţie, este un adevărat conducător al elevilor şi colegilor săi, are oarece bucurii. El are satisfacţia sufletească de a vedea cum elevii săi progresează sub îndrumarea lui; el trăieşte fiorii victoriei împreună cu învingătorul şi învaţă cum să suporte cu demnitate înfrângerile şi eventualele… racolări ale elevilor şi câteodată ale colegilor săi. Prezenţa în mijlocul elevilor îl menţine tânăr la trup şi suflet şi-l ajută să progreseze împreună cu ei.

Cu toate criticile şi sacrificiile, el îşi continuă drumul pentru că… el este… Domnul Director!